Despre singurătate

Suntem din ce în ce mai singuri. Un solitar apropiat mie se miră că are 3780 de „urmăritori” pe Facebook. Nu știe exact de unde sunt, sau cine sunt. Au apărut din senin. Așa mulți prieteni și oameni interesați de el, apăruți din senin…Și totuși, suntem din ce în ce mai singuri.

Oamenilor le este din ce în ce mai frică de singurătate și se îngrijorează cu cine își vor petrece bătrânețile. Ați auzit probabil vorba străbună „fă copii ca să aibă cine să-ți aducă un pahar de apă la bătrânețe”. Și oamenii fac copii. Apoi, când copiii cresc și-și fac familii, părinții lor sunt atât de obosiți de viață că decid să nu se mai bage. Și se miră că nici copiii nu le mai spun nimic. Nici n-ar mai avea când, căci sunt plecați de acasă cam 12 ore pe zi, iar când ajung, de moment ce nu au niciun ajutor, nu știu ce să facă mai întâi. Așadar, oamenii îmbătrânesc singuri, acasă sau la azil.

Ne agățăm de tot felul de lucruri sau idei ca să nu ne percepem singurătatea – de carieră, de importanța noastră în societate, de imagine, de faptul că există persoane care ne doresc lângă ele, chiar dacă trebuie să plătim prețul valorilor noastre. Și, atunci când una dintre acestea „sucombă”, ne trezim în fața golului care era dintotdeauna acolo.

La un moment dat am primit un feedback foarte dur, când am spus a mia oară „sunt atât de singură”. Mi s-a spus: „Diana, să știi că întotdeauna suntem singuri”. Și, în ultima perioadă, am avut șansa să îmi confirm asta. Nimeni și nimic pe lumea asta nu poate compensa prezența noastră în viața noastră. Faptul că ne acceptăm și suntem iubitori față de noi înșine. De aici începe „împreună”, iar singurătatea devine mai degrabă un timp în care să mă adun, să mă remotivez, să văd unde sunt pe drumul pe care vreau să-l parcurg… un timp al conectării la sine și al creației de sine.

O relație de cuplu nu înseamnă că nu vei fi singur. Nici un copil. Nici un public admirator. Nici persoanele cu care creezi dependență. Nici reușitele profesionale, nici cauzele pentru care limitezi. Nici părinții tăi, mulțumiți de ce ai realizat în viață. Prezența lui Dumnezeu și rugăciunea înseamnă să nu fii singur. Și asumarea propriei autenticități, cu toate umbrele ei. În rest…întotdeauna vom fi singuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s