A pedepsi sau a motiva?

Foarte multor oameni le este frică să nu greșească. În concepția lor, a greși este ceva fatal și nici nu le-ar trece prin cap că o greșeală poate fi reparată, iar în procesul de reparație se vor smeri, vor primi înțelegere și ajutor și, poate, vor fi mai câștigați. La antipod sunt cei care greșesc și nici nu le pasă – ușor psihopați, dar în fine.

De ceva timp îmi dau seama că avem un sistem social care se sprijină bine de tot pe frica noastră de a face greșeli. Nu cumva să se vadă că greșești la servici … și accepți niște sarcini în plus, doar doar îți vor fi trecute cu vederea potențialele greșeli. Dai tot ce poți, eventual viața de familie, grija de tine, educația personală de lungă durată… Poate că e greșit să nu dai ce poți.

Iar sistemul educațional se sprijină la fel de bine pe greșeala pedepsită. Înveți ca să nu greșești, ca să nu iei notă mică și să fii inferior colegilor tăi care „nu greșesc niciodată”. Oricum este foarte multă materie și nu ai timp să aprofundezi ce te-ar interesa și te-ar motiva să știi.

Și așa trăim cu frica de greșeală și frica de pedeapsă. Acestea ne limitează enorm libertatea și expresia de sine, regăsirea și împlinirea vocației. Totuși, nu e o fatalitate. Dresați suntem oricum, dresajul face posibilă viața în comunitate, este un set de reguli firesc, ne permite să ne coordonăm. Dar vine un timp când vrem să trecem dincolo de el, să ne împlinim vocația și să aducem sens autentic în această lume.

Un mod alternativ de a „dresa” este motivarea. Până la un anumit punct ține, cu siguranță, de dresaj. De la un punct în colo însă, plecând de la regăsirea vocației proprii, motivarea ne poate ajuta să ne împlinim. Automotivarea, mai exact. Motivarea se bazează pe provocare și pe dorință. Provoc persoana să obțină ce-și dorește cu condiția să… Bineînțeles, o altă condiționare, care rănește mai puțin. Pentru că este fundamental diferit să trăiești într-o stare de dorință și de așteptare pozitivă decât într-una de frică.

Ține de noi cum ne auto-educăm și ce mod de „îndeplinire suficient de bună a sarcinilor” promovăm pe unde mergem. Doar să avem în vedere să facem cât mai puțin rău. Pentru că, dacă greșim, putem repara în cele mai multe dintre cazuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s