Nutriție și coaching

Acum un an și jumătate, când l-am cunoscut pe soțul meu, mă tot îngrășam. Și credeam cu tărie că am totul sub control. Viața mea se schimbase substanțial, eram plecată de acasă peste 12 ore pe zi, pentru că serviciul era destul de departe. Traficul mă obosea substanțial și eram teribil de frustrată că nu apucam să gătesc și să fac curat. Week-endurile erau aglomerate de treabă și tot ce reușeam să mai fac, pe lângă muncă, era formarea în coaching. Cred că niciodată n-am avut mai pregnant sentimentul unui șoricel care se învârte non-stop pe roată.

Am evoluat încet-încet și am început să-mi asum puterea pe care o avusesem dintotdeauna. Evident, am ales un program mult mai flexibil și o plată care să mă mulțumească, împreună cu aprecierea care a venit la pachet. Mai precis, am ales să mai și trăiesc, pe lângă a câștiga bani. Iar cu 3 luni înainte de nuntă, imaginându-mă într-o rochie complet albă, m-am panicat și am hotărât să slăbesc.

Am negociat cu croitoreasa că, dacă dau jos 10 kg, nu voi avea corset nici modelator la rochie. Soțul meu mi-a făcut un program, am introdus niște alimente esențiale, am redus carbohidrații și am crescut proteinele, am renunțat la zahăr (amândoi, deși el este slab) și kilogramele au început să se ducă fără prea multă frustrare.

Surpriza a fost că, în acest proces (prin care mai trecusem), dat fiind că, între timp, devenisem mai conștientă de gândurile mele, mi-am dat seama că am niște convingeri despre mâncare. De exemplu, când aveam nevoie de grijă voiam cartofi prăjiți, pentru că bunica mea îmi făcea cartofi prăjiți și la miezul nopții, iar era este una dintre figurile pe care le asociez cel mai mult cu grija. Apoi, în hohotele de râs ale colegilor mei, am descoperit că „Oamenii grași sunt eleganți”. Și multe altele…

Apoi, programul meu de nutriție a inclus sportul de 3 ori pe săptămână. La început mi-a fost greu, apoi am descoperit că am forță și flexibilitate, și am început să mă simt mai bine.

Un bine care continuă și acum, la ceva timp după acea zi în care am purtat o rochie albă, comodă, fără corset sau modelator 🙂 și, mai ales, fără să mă simt o balenă. Fac sport nu de 3 ori pe săptămână, ci câte 5 minute pe zi, în continuare nu mănânc zahăr pentru că mi-e rău de la el, iar sarea am scos-o pentru că a început să-mi crească tensiunea și e un risc pentru bebe. Cred cu tărie că nu m-am îngrășat pentru că, de data aceasta, în premieră, slăbitul a inclus coachingul și restructurarea cognitivă, ca și descoperirea unei noi identități.

Am descoperit că a slăbi poate să însemne și bucurie și speranță și iubire, că pot primi înțelegere dacă mă înfrupt dintr-o prăjitură și că un kilogram în plus sau în minus nu mă va face mai puțin sau mai mult demnă de a fi iubită. Planul nutrițional a inclus alimente care îmi plac și a reprezentat un pas mic într-o lume nouă și frumoasă.

A, și mai facem ceva. Dar despre acest ceva în articolul următor 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s