O miză bună

Suferim dez-amăgiri în fiecare zi. Uneori oamenii din jurul nostru par înrăiți și suspicioși. Și, de multe ori, nu vedem orizontul. Oare pentru că nu este?

Azi mi-am început ziua gânditoare, când am citit un articol despre firava clasă de mijloc care alege să plece din țară. Un prieten avocat mă amenință de ani buni că-și face bagajele și pleacă în Australia sau în Canada. Și, în contextul protestelor la care participă cei care poate ar ajunge să facă parte din clasa de mijloc, eu mă întreb cine are dreptate. Sau, poate nici măcar despre dreptate nu este vorba. Este vorba despre viața noastră și despre a o duce în normalitate. Oare vom reuși, rămânând aici?

Tot de dimineață, când mă închinam înainte să plec, mi-a venit un gând: țara asta va reînvia (poate nu așa spectaculos ca pasărea phoenix), cei care au plecat se vor întoarce și vom fi din nou o familie întreagă. A fost un gând pe care l-am primit, pentru că era dătător de nădejde. Și, ca pentru orice gând dătător de nădejde, am căutat fapte care să îl sprijine. Mi-am amintit de nunta pe care am avut-o, cu un buget rezonabil, și nu ne-a lipsit nimic. De toate florile minunate din ziua aceea, și de oamenii cu care nu mă văzusem poate de zece ani, care au venit și au fost calzi și apropiați. De prima oară când am fost la croitoreasă, și am stat de vorbă o oră. De oamenii care m-au susținut. De nașul, care a primit să ne cunune imediat, fără să ne ceară timp de gândire. De fosta mea colegă care mă consiliază cu sarcina – de la medicul pe care să-l aleg la cum să rezist când sunt răcită și îmi e mai la îndemână să fac contrariul – și care nu așteaptă nimic în schimb, nu că i-aș putea oferi ceva. De prietena mea care mă întreabă mai întâi dacă sunt bine, orice ar avea să-mi zică. De colega mea care s-a oferit să ne ofere consiliere de marketing pro bono. De cum m-a sunat o prietenă să-mi spună că a găsit un sponsor și poate veni la nuntă. De doamnele care mă lasă să trec înainte la spovedit, pentru că sunt însărcinată. De atmosfera caldă și de feedback-urile pozitive la prima conferință unde am fost cu batoane și sucuri. De colegele de la școală care sunt disponibile și mă ajută. De entuziasmul copiilor când au aflat că sunt însărcinată și care îmi zic că pe fetița mea o voi învăța sigur muuultă engleză. Viața mea este plină ochi de oameni buni care fac fapte bune și care aprind beculețe de speranță.

Așadar, miza bună există. Întrebarea este dacă aleg să mizez pe bine sau…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s