Mărțișoare

De când mă știu m-am așteptat să primesc mărțișoare. Și mai ales flori. E o așteptare indiscutabilă și genetică 🙂 Bineînțeles, așteptarea asta m-a făcut să mă dau cu capu de zid de multe ori și să mă doară tare. Depășind eu cătinel-cătinel această etapă de victimă-a-indiferenței-celor-din-jur, m-am prins că am un portofel în geantă și, dacă văd un mărțișor care-mi place, pot să-l cumpăr. Cu florile la fel. Și, pe măsură ce am început să-mi ofer, am început să și primesc. Oricum primeam și înainte, doar că eram mult prea concentrată pe ce nu primeam.

Acest articol e și un pic anecdotic, pentru că e legat de copiii de la școală. Ieri, pe 28 februarie, o fetiță drăguță și autentică, m-a întrebat direct: mâine ne aduci mărțișoare? După ce creierul meu și-a revenit în urma acestui scurtcircuit, i-am răspuns că nu știu. Și nu le-am dus. N-am avut timp să cumpăr mărțișoare nici măcar pentru apropiați, am ratat toate târgurile  și am reciclat din plin recoltele anilor trecuți. Azi un coleg a pățit același lucru. L-au înconjurat 3 domnițe de 6 ani, și l-au întrebat direct: Ne-ai adus mărțișoare? După ce s-a oprit din râs, le-a zis că nu. Ne aduci mâine? Păi, mâine e deja 2 martie… vă aduc la anul! La anul?? E mult timp până la anul…

Dincolo de anecdotă și de deruta noastră, azi dimineață eram în conflict. La orizont mijea perspectiva terifiantă a lui „nu voi primi nimic”. Până să ajung la birou, ochii mei se bucuraseră de lanurile de flori apărute la fiecare florărie ad-hoc de pe trotuar, și eu primisem mult. Mai era și soare, ca să nu mă mai plâng. Și, m-am tot foit. Am imaginat un buchet din frezii, lalele și zambile. Și mi l-am luat. L-am aranjat în vază, l-am pozat, l-am dat și altora să se bucure de el cu ochii și… apoi am primit o plantă la ghiveci, câteva mărțișoare drăguțe, subliniez drăguțe, alături de un dar minunat de nuntă, pe care-l voi păstra multă vreme de acum înainte. Mai vroiam niște lalele, dar când să traversez să le iau, m-am simțit destul de plină de ziua de azi. Așa că le rezerv pentru altă zi.

Mereu primim, dacă suntem dispuși să și vedem și să (ne) și oferim. Nu de alta, dar avem cu ce…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s