Ziua de dezordine

Luni, ora 6.30 sună ceasul. La 7.45 sunt deja în drum spre birou. Nu contează că mi-e somn, am luat micul dejun deja și am o salată cu de toate în rucsac. O voi mânca în fața calculatorului între 12.15 și 12.30. La 12.30 plec de la primul job spre școală. Încep imediat. Un băiețel îndreaptă ceva cu un ciocan la o masă distanță, în timp ce eu predau adverbele folosite cu prezentul simplu. La 16.30 sunt în drum spre casă, citesc o carte de parenting pe mașină și sper să prind un loc în tramvai, ca să folosesc timpul și să avansez cu lectura. Acasă sunt multe de făcut și pe la ora 22 simt acut oboseala.

Marți la fel. Miercuri la fel. Joi apare o diversiune – vineri nu mă trezesc la 6.30 deci pot amâna dușul și gătitul pe vineri dimineață. Sunt mai veselă, stau mai târziu, scriu o schiță de articol și mai citesc ceva. Vineri dimineață soțul meu mă roagă să-l ajut cu o livrare. Pe principiul că sucurile se storc în ziua în care se livrează, nu le-a făcut de aseară. Mă simt vinovată dar îi spun că aș vrea să lenevesc suplimentar, e singura zi din săptămână când fac asta. La 7.30 mintea și corpul meu sunt treze – doar s-au obișnuit să fie în acțiune în celelalte 4 zile din săptămână. Îi promit soțului meu să spăl eu vasele murdărite în timpul preparării sucului și să fac pozele înainte de livrare, să le punem pe facebook Mai stau nițel în pat, îmi dau voie să continui cartea de parenting începută week-endul trecut. Apoi pozele, o combinație aparent ciudată de mucenici muntenești și zacuscă (nu în același castron, dar la aceeași masă), postările, rugăciunile de dimineață, gătitul, dușul…nițel timp de contemplație.

Vineri dimineața este timpul meu de dezordine. Sâmbăta este rezervată treburilor casnice iar duminica liturghiei și odihnei. De câteva luni întâmpin cu entuziasm gândul că „în week-end vedem un film” dar se pare că nu-i găsesc timp pentru concretizare.

Vinerea însă îmi las dreptul de a scrie și de a amâna, de a face lucrurile în ordinea sau dezordinea în care vreau eu. Este un timp al creativității și sunt convinsă că nu m-aș plictisi dacă aș sta toată ziua acasă, fără treabă de făcut. Îmi ud plantele din casă și beau cel mai minunat suc din lume, stând jos, nu pe fugă, în picioare.

Bine, articolul ăsta are și un obiectiv. La un om foarte ordonat, dezordinea defulează cândva și e posibil să nu mai reușească să facă ordine. Refulată, dezordinea ne va rânji și ne va sabota. Așa că, e cazul să lăsăm și dezordinea în viața noastră, cu măsură. Ne ajută să fim mai creativi, mai liberi și uneori, mai eficienți.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s