Timp

Cred că am fost în contra-timp cam mereu. Am investit rar timp în ceva, părându-mi-se că sunt multe lucruri de făcut și zilele mele sunt scurte. Poate că în cultura mea artistică, în citit… în coaching, în viața duhovnicească și, acum, în cea de familie. Timpul investit a fost aproape întotdeauna „rupt” cu regret din altceva mai interesant. Am fost și, din păcate continui să fiu, o risipită. Nu știu dacă e o maladie a timpurilor noastre, dar cu siguranță este un pattern în viața mea.

Formarea în coaching și toate aceste arii ale vieții mele, care cresc și dau roadă acum, îmi arată că investiția merită și învăț să investesc în activități cu care sunt în acord. Țin minte cum îmi zicea tata când eram mică „Ai răbdare, Diana!” (pufneam mereu după), cât de mult mă frustra asta și cred că răbdarea mi-a rămas încă o virtute de dobândit.

Acum câteva luni mi-a crescut tensiunea și medicul care îmi monitorizează sarcina s-a speriat că este un simptom de eclampsie. A zis să lăsăm timp, să treacă 3 săptămâni (a fost o veșnicie, credeți-mă!) cu regim hiposodat, și apoi să fac testul de eclampsie. A doua zi deja mă vedeam mai umflată și făceam scenarii catastrofice dar… a trebuit să las timp. Și n-a mai fost nevoie de test.

Acum 2 ani am hotărât să intru în HR. Știam că am talent, dar 2 ani am stat aproape pe tușă. Și am pus pietricică cu pietricică (nu le pot zice cărămizi, au fost prea mici), așa cum mi-a permis ritmul nebun al vieții. Acum 2 săptămâni am decis să cer să particip la interviuri. Și acum o fac. Adică, sunt în HR, pe cât se poate.

Cu câteva luni în urmă, când am început blogul, am decis să cred că pot fi un coach bun. Coach-ul meu crede de mult asta, dar mie mi-a luat mai mult timp. Iar de curând chiar am decis că voi face asta, că mă voi întreține din activitatea mea de coach, am început să vizualizez și rezultatele încep să apară. Nu cred că va fi ușor, dar am încredere că lucrul ăsta se întâmplă spre bine, al meu și al nostru.

Când am început să merg la coaching o colegă de servici m-a întrebat cam cât durează. În 10 ședințe se rezolvă? I-am spus că durează mai mult de 10 ședințe. Este o transformare profundă, deci sunt esențiale prezența, timpul și încrederea. Când am început trăiam într-o baltă de rușine și de frică, iar viața mea nu avea orizont. Acum construiesc o viață nouă (la propriu și la figurat), am curaj, rușinea și frica au diminuat mult (am păstrat limitele sănătoase) și mă simt apreciată, fac lucruri cu sens. Slavă Domnului!

Timpul dedicat nouă, într-un sens bun și constructiv, cred că primește „girul” Proniei. Cred că urmează o serie lungă de pași mici sau minusculi, pe o cale bună. Tu în ce investești timpul care ți-a fost dat?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s