Acasă

În dezvoltarea persoanei și în recuperarea atașamentului sigur (sau în reconstruirea lui), acasă – sau sentimentul de apartenență – are un rol esențial. Poate că acasă nu este unde locuiești acum, așa că îți rămâne să o construiești și să o revendici pentru tine.

Acasă este locul unde sunt liberă, unde pot fi eu însămi, un loc de care îmi pasă și mă reflectă, unde îmi încarc bateriile. Este un cuib în care mă odihnesc și îmi recapăt energia, unde mă culcușesc când mă simt rău sau când mă doare, un loc de speranță și, în special… un loc al meu. Acasă poate fi și un fotoliu, și un copac din parc.

Acasă înseamnă și responsabilități, și un loc în care investesc. Dacă nu sunt dispusă să îmi asum responsabilitățile și investiția, este posibil să mă agăț mereu de un acasă al altora, să le invadez spațiul privat, să revendic ceva ce nu îmi aparține și… să fiu gonită. Acasă înseamnă și constanță – a reveni de unde am plecat -, îngrijire și uneori, chiar și îngrijorare. Este ceva ce am de păstrat și de întreținut. Dacă vreau să îmi port instabilitatea „prin vecini” și să le-o las în brațe, acasă nu va putea exista pentru mine. Îi voi face pe alții responsabili de sentimentul meu de apartenență și dezvoltarea mea va fi blocată. Oricât de romantic ar suna „un actor grăbit”, nu e neapărat fericit și puternic.

Acasă are întotdeauna o dimensiune spirituală, fiind de multe ori la pieptul Maicii Domnului și în biserică – cel puțin pentru mine. Această dimensiune spirituală contribuie la prelungirea sentimentului de acasă, care merge dincolo de un punct material fix. Astfel, nu mai intervine disperarea dacă locul este distrus, prădat, ia foc, etc. Acasă este mai mult decât un spațiu, este o stare a sufletului, o pace și o putere interioară, care a început prin relația cu un loc și mi s-a cuibărit pentru totdeauna în suflet. Esențial este că, odată recuperat, sentimentul de acasă merge cu mine peste tot. Descpăr că aparțin acestei lumi, că am un loc al meu aici, și un sens de împlinit. Mă simt mai sigură pe mine și mai protejată.

Să încep să-l construiesc pe acasă implică o recunoaștere (de multe ori care îmi dinamitează ego-ul) a stării mele de acum, depășirea fricii și acompaniere constantă. Poate că și constanța acompanierii mă ajută la prelungirea acestui sentiment. În orice caz, chiar dacă uneori e foarte greu, acasă merită întotdeauna – pentru că înseamnă putere și evoluție.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s