De ce sunt frustrat?

Observ cu uimire (era să scriu frustrare…) cum permitem frustrării cronice să devină o constantă a vieții noastre. Și o tot ducem așa. Devine normalul, adevărul, obișnuitul nostru. Oameni tineri, plini de resurse, băltesc în această stare. Oameni la a doua și a treia tinerețe, plini de experiență, aleg să se victimizeze pe la cozi și prin troleibuze. Asta, bineînțeles, când nu le face ceva guvernul, sistemul, fostul guvern, asociația de proprietari, sistemul de învățământ, cel medical, și alte comitete și comiții.

Răspunsul la întrebarea din titlu este: pentru că te ignori. E foarte confortabil să nu-ți folosești resursele. Ar trebui să privești lumea cu bunăvoință, ca să nu mai zic că ar fi important să te placi pe tine și să te consideri util. Să depășești (de multe ori asta înseamnă s-o iei de braț) frica de eșec și să te miști. Să pui sub un mare semn de întrebare ce ai în cap (nu neocortexul, ci ideile din capul tău), să le confrunți cu realitatea și să iei decizii diferite. Să îți satisfaci nevoile psihologice. Adică,  să-ți asumi pe deplin responsabilitatea pentru viața ta și să nu te mai treci cu vederea.

Iar, dacă nu te mai treci cu vederea, să te miști, pentru că, așa cum spunea un duhovnic minunat, „a merge nu a spune înseamnă a ajunge” (e un citat liber, nu are pretenția de a fi și exact). Și un coach te poate ajuta să găsești drumul către tine nebănuit de repede! Deci, cât o mai duci așa, în frustrarea asta?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s