Acea ultimă lună

De curând, o colegă mi-a spus că voi scrie pe blog doar despre creșterea copiilor. Parțial a avut dreptate, dar acest post (scris la nervi, ca mai toate posturile bune) se vrea o încurajare pentru persoane ce se pregătesc de o schimbare majoră a vieții foarte personale – nuntă, naștere și altele și altele.

Deci, am hotărât să fac o schimbare. Am spus da sau am rămas însărcinată (să știți, mă voi referi la aceste două situații particulare, pentru că le cunosc, dar puteți aplica și la altele). Și am început să mă pregătesc. Timpul a trecut, mai mult sau mai puțin repede, și iată-ne ajunși în ultima lună înaintea evenimentului.

Dintr-o dată, lumea din jur, care stagna până atunci și se minuna de ce te agiți, s-a hotărât să evolueze. O afacere îndelung promisă și-a ales acest moment excepțional pentru a intra pe ultima sută de metri – se cumpără aparatură, invadează jumătate din bucătăria ta – până atunci mare -, aparatul de aer condiționat care putea veni oricând în cele 8 luni anterioare se montează la 9 dimineața, după o noapte în care am avut migrenă și am dormit în etape consecvente de câte 5 minute, iar mult-promisa reabilitare termică (așteptată de 2 ani) ghici ce, e în floare! Ai muncitori care înjură pe când ți se plimbă pe la geam, chiar acum când ai nevoie de maxim de intimitate pentru a te reface și restructura interior.

Printre cutii și mult praf, cu mobila care se mută aferentă, plus un aparat pentru exersat planșeul pelvin (nu mă întreba dacă n-ai nevoie vreodată) – moment pentru care ai nevoie de intimitate și de confort – musai de folosit de cel puțin două ori pe zi, că mai ai o lună până naști și riști rupturi perineale majore, încerci să te dumirești care e treaba și ce poți face tu.

În minte ți se plimbă ce ți s-a zis: luna asta, răsfață-te, odihnește-te, că după nu vei mai putea, vei tânji după somn și confort. Fii zen, copilul se dezvoltă maxim în ultima lună! Emoțiile tale îl influențează pe viață! Să știi, ultima lună e cea mai grea. Sfaturi „minunate”, care cresc de un milion de ori responsabilitatea deja mare pe care o simți apăsătoare. Ești într-un carusel emoțional și plângi din senin, apoi peste 2 minute râzi, iar partenerul se gândește să-ți reproșeze cât de puțin comunici cu el. Ești borderline? Hm…Nu știi cum va fi, n-ai mai fost vreodată acolo, dar ani de zile ai învățat despre implicațiile nefaste ale acelor mici gesturi, făcute sau nu, din primele zile de viață. Nu vrei să perpetuezi implicațiile, vrei ca povestea să se termine la tine, să fii disponibilă, iubitoare, grijulie, echilibrată, rațională, să iei decizii bune și să ai un copil sănătos și o familie fericită.

Aaaa, am și alternative pentru cele care nu nasc, dar se căsătoresc – eventual fără să fi locuit împreună cu viitorul soț. Mobila și lucrurile vin în ultima lună dinainte de nuntă (până atunci a avut nevoie de ele), probele la rochie devin foarte frecvente, te sună florăreasa, restaurantul, limonada se oferă doar contra-cost, și… toată lumea așteaptă evenimentul, iar ție îți vine să fugi. Ești „amenințată” cu „să te bucuri că e cea mai fericită zi din viața ta”, „trebuie să fii ideală”, „pregătește-te de situații neprevăzute”, „dacă plouă și e frig”, și reflectezi la posibilitatea de a face nunta în parc, fără invitați și fără rochie. După ce se termină totul afli că oamenii s-au simțit minunat (tu ai fost fugărită, dar care-i baiu), iar noaptea nunții nu ești în stare să dormi de noutatea situației. Știi că e singura zi de felul ăsta și vrei să fie bine.

Și, la urma urmei, chiar este bine. Da, chiar dacă ai sărit de pe listă cutia pentru verighete sau cerceii pentru bebelușă (cum, fără cercei???!), lucrurile se așează la un moment dat, mai crești puțin, life goes on. Așa sper, cel puțin. Când ești în culmea vârtejului te sună cineva apropiat și nu-ți reproșează că plângi din senin iar cea mai bună prietenă vrea să se vadă cu tine și să se te susțină. Frânghiile protecției sunt trase dincolo de noi, cu condiția să nu le împiedicăm, ci să lăsăm vârtejul să curgă, pentru că trece. Să ținem strâns de binele acumulat până acum, ca să nu fi fost în zadar. Așa sper, cel puțin 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s